Parcurile de aventură sunt definiția „afacerilor din pasiune“: investiții constante, profituri mici sau lipsă, însă satisfacții pe toată linia. Numai în ultimele două săptămâni au fost inaugurate două astfel de parcuri.
Până de curând, lupta pentru românii în căutare de adrenalină se ducea, culmea, între un cuplu de francezi și un elvețian. E vorba de Cristina și Olivier Rebiere, fondatorii Aventura Parc (în Lucianca, județul Dâmbovița), primul asemenea loc din țară, și de Pierre Stephane Combremont, proprietar al Parc Aventura din Brașov, al doilea apărut și cel mai mare parc din România.
Deși se află la aproape 150 de kilometri depărtare, între cele două parcuri competiția e ca între două magazine vecine care, poartă-n poartă, își fură unul altuia clienții. Pentru ambele, miza cea mare sunt bucureștenii.
Familia Rebiere a reușit, în 2006, să dea lovitura stabilindu-se pe un teren aflat în apropierea Capitalei, asigurându-și astfel un vad bun de clienți, atrași atât de noutatea acestei experiențe, cât și de argumentul proximității. Doi ani mai târziu, însă, la poalele Tâmpei, într-un peisaj mai generos, pe un teren mai mare și mult mai dotat ca trasee și echipamente, apărea Parc Aventura. E adevărat, nu era la fel de aproape de București, însă, ținând cont de tradiționalele cozi de kilometri formate weekend de weekend pe drumul spre Brașov, nici acesta nu a reprezentat un dezavantaj.
Colac peste pupăză, dacă primul parc a fost intitulat Aventura Parc, cel de-al doilea a fost botezat, nu surprinzător, Parc Aventura. Din 2010, proprietarii se judecă asupra numelui. Procesul a fost inițiat, evident, de primii, și a pornit dintr-un „profund sentiment de amărăciune și neînțelegere. Această situație a generat și continuă să genereze, din păcate, nenumărate confuzii, neînțelegeri și pagube printre clienții sau furnizorii noștri“.
Au trecut doi ani de atunci, iar la ultimul termen în procesul intentat de Aventura Parc SRL celor de la Monkey Business Aventura Parc, cei din urmă au ieșit câștigători. „Am făcut din nou recurs, însă în instanță nu contează că noi primim zece e-mailuri și telefoane pe zi adresate în realitate celor de la Brașov; ni se comunică în continuare că nu se poate face confuzie între cele două nume“, spune Cristina Rebiere.
Împreună cu soțul său, diplomat de profesie, a revenit în România în 2003 și, după o perioadă de tatonare și căutări, a reușit, în 2005, achiziționarea pădurii din Lucianca. Parcul a fost lansat în 2006, după un efort de familie, în care lor le-a revenit și munca, și alergatul după acte, și finanțarea (întrucât băncile nu s-au înghesuit să finanțeze un proiect fără precedent autohton). „Economiile făcute în zece ani nu ne ajungeau, așa că ne-am vândut apartamentul, în martie 2006, și în aprilie am început construcția efectivă.“ Lansarea a avut loc în același an, de ziua Franței, în urma unei investiții de circa 100.000 de euro (la care, de-a lungul anilor, s-au mai adăugat câteva sute de mii, după spusele proprietarilor).
Ghinioane la tot pasul
Până acum, n-au reușit să treacă pe profit, însă sunt departe de a se lăsa descurajați. „Am avut de la început așteptări foarte realiste, practic, această industrie abia apare în România, nu ai cum visa încă la profituri. Plus că am fost extrem de afectați de criză, care ne-a lăsat fără clienții-companii. În primii ani, principala noastră activitate ajunsese organizarea de teambuildinguri, însă din 2009 firmele și-au redus bugetele, iar această nișă abia acum începe să reapară.“
Poate cea mai mare lovitură a venit din parte hoților de lemne, care au furat, spune Cristina Rebiere, nu mai puțin de 40 de hectare de pădure. „Practic, a mai rămas doar peticul nostru, care e îngrădit și păzit 24 din 24, însă în jur a fost efectiv măcel. Am sesizat autoritățile de nenumărate ori, însă au preferat să se rezume la întocmirea de procese-verbale.“
Spune că în cele mai negre zile treceau 40-50 de camioane de lemne: „noi pietruiam drumul de acces în parc, ei îl distrugeau. Apoi, imaginați-vă că toată fauna din acea pădure imensă se îngrămădește acum pe hectarul nostru de pădure, am ajuns să deținem o veritabilă grădină zoologică, plină de mii de păsări, hârciogi, șerpi, iepuri și căprioare.“ Așadar, chiar dacă nu necesită investiții prea mari, dezavantajele unei asemenea afaceri nu sunt deloc puține. Cu toate acestea, numărul lor crește.
O mie de parcuri pentru europeni
Statistici exacte privind numărul parcurilor, al clienților sau veniturile generate de acestea nu există. Se pare totuși că Europa ar fi campioană mondială la acest capitol, nu mai puțin de o mie de parcuri de aventură aglomerându-se pe teritoriul Bătrânului Continent. Cele mai multe sunt în Elveția, Franța (așa explicându-se, poate, cetățenia pionierilor domeniului în România), Danemarca, Marea Britanie și mai ales Germania, unde o asociație locală a numărat pe puțin 400 de astfel de spații de divertisment. Așadar, România, cu parcurile sale pe care le poți număra pe degetele de la două mâini, stă extrem de modest. Totuși, acest lucru e pe cale de a se schimba.
La noi, așa cum scriam mai sus, conceptul a apărut pentru prima dată în 2005-2006 și s-a dezvoltat ulterior destul de lent, până în 2010 fiind lansat câte un proiect la doi ani. Între timp au apărut însă o serie de antreprenori, majoritatea pasionați de sporturi extreme, care și-au dat seama că pot combina această pasiune cu afacerile. Unul dintre ei este Norbert Damian, un designer ardelean de 38 de ani, care, după ce ani buni a organizat activități de profil (zbor cu parapanta, rafting, off road, coborâre în rapel sau tiroliană etc.), administrează acum două parcuri de aventură, unul în Baia Mare și unul ale cărei porți se vor deschide, cândva până la finalul acestei luni, în Satu Mare. Tot el a avut la finalul anului trecut o tentativă de a amenaja un parc de aventură în pădurea Hoia, de lângă Cluj, însă a fost descurajat, potrivit presei locale, de litigiile privind drepturile de proprietate asupra pădurii.
Loc de joacă pentru copii
În alt capăt al țării, același soi de business, lansat însă de un tip de antreprenori cu totul diferiți: în ultima săptămână din aprilie, în apropierea Bacăului a fost tăiată panglica Parc Aventura Măgura. Proprietari? Soții Codruța și Ovidiu Budeanu, familia din spatele Arena Mall Bacău, cu o avere estimată de Top 300 Capital la 28-29 milioane de euro. Față de proiectele imobiliare gestionate, investiția de 200.000 de euro făcută în parc pare un mizilic, însă, după spusele Codruței Budeanu, este mai degrabă o afacere de suflet: „Ideea mi-a fost dată de copiii mei, care fuseseră încântați în alte părți de acest mod dinamic de petrecere a timpului liber.“
Lucrările, spune ea, au durat cinci luni, iar „suma investită crește de pe o zi pe alta“, odată cu instruirea personalului și a adăugării de noi dotări tehnice. Ca în cazul tuturor parcurilor de aventură, poate cel mai important punct de bifat este cel al siguranței: „am luat toate măsurile pentru a evita accidentările, personalul nostru este pregătit permanent pentru a se evita astfel de evenimente, iar traseele sunt verificate zilnic, înainte de a se deschide parcul. Apoi, întrucât nu există asigurări specializate, am încheiat un tip de asigurare RCA pentru persoanele care parcurg traseele.“
5 ani va fi perioada de amortizare a investiției de 200.000 de euro în parcul din Măgura, estimează Codruța Budeanu
Cât costă aventura?
- Deși pentru finanțarea acestor tipuri de proiecte dezvoltatorii pot accesa fonduri europene (prin programul Operațional Regional), niciunul dintre antreprenorii cu care am vorbit nu a apelat la această variantă. Pe de o parte, pentru că sumele necesare sunt relativ accesibile, pe de alta, din cauza perioadelor excesiv de lungi de verificare și aprobare a dosarelor.
- Toți proprietarii parcurilor au decis să achiziționeze, nu să închirieze, terenurile de desfășurare a activității.
- Prețurile variază ca structură de la parc la parc: în majoritatea, fiecare traseu costă zece lei. În Aventura Parc, adulții plătesc 50 de lei, iar copiii - 30 de lei, pentru un bilet valabil întreaga zi. În Parc Aventura, în schimb, plata se face pentru trei ore, tariful variind între 21 de lei, pentru copiii mai mici de 7 ani, și 37 de lei pentru adulți.
No comments:
Post a Comment